S-a nascut în Bogota (Columbia). A publicat, din 1985 începînd, în 1987, 1990, 1996, 1998 carti de poezie, iar din 2001 volumul Antología esencial , din care traducem. Multe din poemele sale au fost traduse în engleza, franceza, italiana, portugheza, ungara, germana si rusa. A obtinut prima Mentiune a concursului Plural din Mexic (1989) si bursa nationala de poezie a Ministerului Culturii (1994). Lucreaza la o carte de interviuri cu mari creatori universali, realizate în ultimul deceniu.
Traduceri de Al. HUSAR
MUZICA
OBSCURA
Ecoul cînta
glaciala sa stea
cînd chiar
nimic
nici un
crîmpei de vînt
nu întreaba
despre mîini.
Dar iata
aici
înaintea
noptii mele
cenusa
anticipa nasteri;
am vazut
înca
în
fermecatorul namol
amestecîndu-se
în sînge
si coborînd
pe coasta
un cîine
trist
ai carui
ochi cautara în ochii mei.
Ce a fost
atunci?
O roza
presarata de
zapada
si astrul
mort al Copilariei!
RAVASIREA
CENUSII
Praf ce se
rastoarna în praf
cu mîinile
deschise
Nu mai
încape în cer
singuratatea
pleoapelor.
Muta si
goala
în tine zace
tara.
Tara
scrumbiilor
implacabil
ultraj
si înaltul
azur
departat.
PRABUSIRI
Si-mi creste
linistea.
O aud
trecînd desculta
prin toate
stelele
– ochii
celor absenti
care vor
acum sa plînga cu mine.
Lunga noapte
de exod:
cunosti tu,
cunosti
ultima
dorinta a celor morti?
EVOCARE
Timp fara
timp:
Este în alb
inima mea.
Într-o
oglinda imobila
mîinile mele
erau apa.
În memoria
aerului
erau aripi
picioarele mele.
O mîna ma
sterge.
Alta
deseneaza un ecou indescifrabil.
Unde
imaginea
presimtita?
Violetele
obscure?
INTEMPERIE
Ploaie:
unge pielea
mea
spala ochii
mei.
Se deschide
noaptea mea
pentru tine.
Ratacirea
mea.
Nesfîrsita
mea dezorientare
ma
urmareste.
Ce voci
din care
ceruri
ma atrag?
Ce zeu
plînge
si nu
ascult?
ARTERII
ADIACENTE
Credeam în
spatii de lumina:
stralucire
schimbatoare.
Însa timpul
ne-a învatat
fetele umbrei.
Frumoasa
oroare!
în care în
orice clipa ne salvam.
© Poemas de Amparo
Osorio
